Citesc azi in presa ca cei din UE doresc profesionalizarea corpului de agenti imobiliari prin aceea ca cei ce vor dori sa practice o astfel de profesie vor trebui sa indeplineasca un minim de conditii. O, ce zi magica pentru mine va fi ziua in care voi vedea aceste deziderate transpuse in practica!
Datorita profesiei, intru in contact relativ frecvent cu agentii imobiliari. Din pacate, sunt foarte putini cei care aduc un plus de valoare tranzactiilor care doresc sa fie incheiate de clientii lor. In marea majoritate, agentii habar nu au nimic decat sa colecteze de la vanzator si de la cumparator (sic!) cate 3 sau 4 %. Nu fac nimic, nu se implica in pregatirea documentatiei necesare incheierii tranzactiilor, nu sunt in masura sa le raspunda clientilor la intrebari banale legate de imobilul ce se vinde, nu citesc nimic despre contracte, succesiuni, impozite, in concluzie nu fac nimic.
Sper ca noile norme vor fi dure cu ei pentru ca s-au inmultit peste masura si necontrolat, fara examene sau cursuri, absolut haotic. Nu au cadru legislativ (singura ordinanta care cat de cat le reglemnta existenta a fost abrogata) deci pot face ce doresc.
Sa ne fie clar: nu am nimic cu incasarile lor, sa dea Dumnezeu sa le mearga bine! Am ce am cu maniera neprofesionista in care inteleg sa-si faca (sau nu) treaba. Nu mai merge asa, fratilor!
marți, 31 iulie 2007
luni, 30 iulie 2007
Komunism
Am stat vreo 4 ani in America. Asta nu e relevant. Am descoperit la americani faptul ca au fost invatati sa creada ca nazismul si Hitler au fost cele mai mari orori ale omenirii. In mod evident, habar nu au nimic despre comunism.
Nu are rost sa ne amintim de ororile perioadei comuniste petrecute in acea perioada: sunt multe, dureroase si alimenteaza ura. Mai triste sunt urmarile perioadei comuniste dupa ce a picat comunismul...
Sunt atatia ani de cand, formal, am lepadat haina comunista. Cu toate acestea, ca un miros urat, comunismul inca mai persista in ceea ce facem, zicem, in maniera in care intelegem sa facem afaceri, in mizeria de pe strazi, din case, de sub unghii, in refuzul nostru de a spune STOP.
N-am inteles nimic in toti acesti ani - si nu ma refer la politicieni -, nu ne-am maturizat decat prea putin si mergem inca pe principiul turmei. Spre exemplu, anul acesta se poarta imobiliarele. Toata lumea vrea sa guste un pic din generosul tort al afacerilor imobiliare: de la cei bogati, pana la amaritii de vanzatori de la tara care habar nu au cui vand si la ce pret. La anul se va purta, poate, comertul cu linguri de lemn, de se vor umple magazinele fiindca toti vom vinde si cumpara linguri de lemn. Si asa mai departe.
Incapacitatea noastra de a fi personali si de a produce concret are stransa legatura cu perioada pe care am lasat-o in urma acum 17 ani. De la tovarasii comunisti am invatat ca suntem toti egali sau, ma rog, ar trebui sa fim. Ne-a marcat atat de tare perioada cu pricina, incat lectiile democratiei pe care trebuie sa le invatam par criptate in mod definitiv in ochiul neocomunistului. Pur si simplu, nu ne pricepem la democratie, nu stim, nu intelegem. Dar opinam si suntem vocali pe subiecte precum fotbalul, politica si agricultura...!!!??? La fel de priceputi eram si sub comunisti, cand agricultorii erau adusi in oras la fabrica sa construiasca furnale care dadeau 3.000 tone de grau la hectar.....
In fata acestor realitati, pe cuvantul meu ca nu nazismul a fost cea mai mare oroare a istoriei. Ce bine au ajuns nemtii....
Nu are rost sa ne amintim de ororile perioadei comuniste petrecute in acea perioada: sunt multe, dureroase si alimenteaza ura. Mai triste sunt urmarile perioadei comuniste dupa ce a picat comunismul...
Sunt atatia ani de cand, formal, am lepadat haina comunista. Cu toate acestea, ca un miros urat, comunismul inca mai persista in ceea ce facem, zicem, in maniera in care intelegem sa facem afaceri, in mizeria de pe strazi, din case, de sub unghii, in refuzul nostru de a spune STOP.
N-am inteles nimic in toti acesti ani - si nu ma refer la politicieni -, nu ne-am maturizat decat prea putin si mergem inca pe principiul turmei. Spre exemplu, anul acesta se poarta imobiliarele. Toata lumea vrea sa guste un pic din generosul tort al afacerilor imobiliare: de la cei bogati, pana la amaritii de vanzatori de la tara care habar nu au cui vand si la ce pret. La anul se va purta, poate, comertul cu linguri de lemn, de se vor umple magazinele fiindca toti vom vinde si cumpara linguri de lemn. Si asa mai departe.
Incapacitatea noastra de a fi personali si de a produce concret are stransa legatura cu perioada pe care am lasat-o in urma acum 17 ani. De la tovarasii comunisti am invatat ca suntem toti egali sau, ma rog, ar trebui sa fim. Ne-a marcat atat de tare perioada cu pricina, incat lectiile democratiei pe care trebuie sa le invatam par criptate in mod definitiv in ochiul neocomunistului. Pur si simplu, nu ne pricepem la democratie, nu stim, nu intelegem. Dar opinam si suntem vocali pe subiecte precum fotbalul, politica si agricultura...!!!??? La fel de priceputi eram si sub comunisti, cand agricultorii erau adusi in oras la fabrica sa construiasca furnale care dadeau 3.000 tone de grau la hectar.....
In fata acestor realitati, pe cuvantul meu ca nu nazismul a fost cea mai mare oroare a istoriei. Ce bine au ajuns nemtii....
Sondaje, sondaje
In ultimele zile, au aparut doua sondaje de opinie, ambele cu aceeasi tema: procentele (sau lipsa lor) de care se bucura partidele politice si politicienii.
Unul arata bine din punctul de vedere al celor de la PD si PLD, altul arata bine pentru PNL si PSD. Obisnuiti cu astfel de situatii si cu gandul ca cine plateste, comanda, apreciem ca firesti rezultatele lor.
Unii nu cred in sondaje. Nici eu, atunci cand sunt comandate. Indiferent de opinii, cert este insa ca puterea lor mediatica si psihologica asupra adversarilor este de necontestat. Mai mult, ele functioneaza atat in favoarea celor care sunt pe cai mari, cat si celor care nu se bucura de o mare simpatie electorala.
Primii, cum ar, spre exemplu, Presedintele Basescu, sta bine. In orice sondaje. Cat de bine insa, nu stie nimeni cu exactitate. O fi 50%, 49%, 38%? Cert este ca sta bine. Pe acest fundal, un sondaj care sa-i confirme un, sa zicem, 49%, merge ca uns, demoralizeaza opozantii si da curaj beneficiarului, nu ca acesta ar fi lipsit de curaj. Si tupeu.
Ceilalti, cum ar, sa zicem, hmm, dl. Tariceanu, nu sta foarte bine. Din varii motive, printre care, cel mai important, fiindca e Premier si conduce Guvernul. Adica e la putere si cei la putere au, in general, ghinionul de a scadea in sondaje. Alt motiv ar fi, cred, incapacitatea genetica a domniei sale de a fi popular. Premierul e un boier si asta se vede, se simte si nu dispare - ceea ce e OK, doar ca nu lucreaza in favoarea sa, ci contra lui. In aceste conditii, si pentru Dl.Tariceanu un sondaj care sa arate o cifra mai mare decat cea reala e un instrument important.
Prinsi intre doua sondaje de acest gen, romanii nu stiu ce sa creada pentru ca nu au ce sa creada. Mergand pe mana vechiului proverb, probabil ca adevarul e undeva la mijloc. Dar asta vom afla, macar cu titlu de principiu, la alegerile PE din toamna.
Unul arata bine din punctul de vedere al celor de la PD si PLD, altul arata bine pentru PNL si PSD. Obisnuiti cu astfel de situatii si cu gandul ca cine plateste, comanda, apreciem ca firesti rezultatele lor.
Unii nu cred in sondaje. Nici eu, atunci cand sunt comandate. Indiferent de opinii, cert este insa ca puterea lor mediatica si psihologica asupra adversarilor este de necontestat. Mai mult, ele functioneaza atat in favoarea celor care sunt pe cai mari, cat si celor care nu se bucura de o mare simpatie electorala.
Primii, cum ar, spre exemplu, Presedintele Basescu, sta bine. In orice sondaje. Cat de bine insa, nu stie nimeni cu exactitate. O fi 50%, 49%, 38%? Cert este ca sta bine. Pe acest fundal, un sondaj care sa-i confirme un, sa zicem, 49%, merge ca uns, demoralizeaza opozantii si da curaj beneficiarului, nu ca acesta ar fi lipsit de curaj. Si tupeu.
Ceilalti, cum ar, sa zicem, hmm, dl. Tariceanu, nu sta foarte bine. Din varii motive, printre care, cel mai important, fiindca e Premier si conduce Guvernul. Adica e la putere si cei la putere au, in general, ghinionul de a scadea in sondaje. Alt motiv ar fi, cred, incapacitatea genetica a domniei sale de a fi popular. Premierul e un boier si asta se vede, se simte si nu dispare - ceea ce e OK, doar ca nu lucreaza in favoarea sa, ci contra lui. In aceste conditii, si pentru Dl.Tariceanu un sondaj care sa arate o cifra mai mare decat cea reala e un instrument important.
Prinsi intre doua sondaje de acest gen, romanii nu stiu ce sa creada pentru ca nu au ce sa creada. Mergand pe mana vechiului proverb, probabil ca adevarul e undeva la mijloc. Dar asta vom afla, macar cu titlu de principiu, la alegerile PE din toamna.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
